- Diverse - nr. 376 / 12 Septembrie, 2009 ...Tace. E deranjat. Stie ca in Ardeal nu va fi liniste, dar crede ca, abia reprezentand 40 la suta din populatie, ungurii si secuii, impreuna, vor tine in frau popoarele ce tanjesc spre lumina. Si-au impus deja limba si au declansat modernizarea "fabricilor de unguri". Fabrici care au creat, din 1867 pana in 1918, trei milioane de unguri. Romani, slovaci, germani, evrei, croati, sarbi, ucraineni, macinati in retortele legilor de ungurizare, amenintati sau momiti cu fel de fel de promisiuni, au umflat, de la un recensamant la altul, numarul ungurilor. Au inventat legi si reguli, au asimilat tot ce-au putut. Au inceput cu functionarii. Cine n-avea nume unguresc, nu putea fi angajat. Nici scoli nu putea urma. A urmat maghiarizarea numelor localitatilor, ale muntilor, ale raurilor, ale institutiilor. Au "arestat" apoi limba romana din scoli, din biserici. Au desfiintat scolile confesionale de pe langa bisericile romanesti. Fug romanii din Ardeal pe unde pot, sa scape de jugul unguresc. Exod in masa. Cei mai multi iau drumul Tarii-Mama. Altii pleaca in America. Un val de inceput ce trecea de 200.000! Pana si printul mostenitor Rudolf priveste cu ingrijorare "spectacolul" sinistru pe care l-a gasit in Ardeal, scriindu-i tatalui sau: "Din pacate, comportarea ungurilor fata de romani este, pe cat de nepriceputa, pe atat de nedreapta; noi am fi mult mai interesati sa ramanem in bune relatii cu aceasta natiune, sa o castigam cat se poate pentru noi, si, daca se va continua tot asa, ungurii ne vor crea in acele teritorii, din cadrul monarhiei si chiar si din afara, inca multe neplaceri". 1865. Alta drama pentru romani. Dieta Ardealului voteaza recunoasterea unirii Ardealului cu Ungaria, ramanand din acel moment un singur corp legiuitor pentru Ardeal: Dieta Ungara de la Budapesta. O broscuta, Ungaria, inghitind, cu sete, un Principat