Mare fierbere in randul sindicatelor! Esalonul doi se agita, a preluat, de facto, fraiele si ii acuza pe cei de deasupra ca ar fi tradat sau ar fi fost fraieriti de guvernanti la negocierea legii salarizarii bugetarilor.
La cat de prost este proiectul viitoarei reglementari, s-ar putea sa aiba si dreptate. Atat doar ca, dupa toate probabilitatile, nu pornirile sindicale si fidelitatea fata de bugetari ii mana in lupta pe lupii mai tineri, ci lupta pentru putere in interiorul mamutilor sindicali.
De fapt, daca ne uitam in urma, din anii'90 incoace, miscarea sindicala din Romania a fost o gluma proasta pentru sidicalisti si o afacere excelenta pentru lideri. La varful confederatiilor sindicale vedem de atunci aceleasi figuri, eternizate. Doar guvernatorul BNR le mai depaseste longevitatea in functie.
Imensa majoritate a liderilor sindicali, adevarati baroni si ei, sunt foarte bogati, prosperi oameni de afaceri prin intermediari, conduc doar masini de lux si au proprietati care ii umplu de invidie pe multi dintre politicieni.
Singurii care au plecat din functii au fost cei care au facut pasul, bine negociat, catre politica, de exemplu Miron Mitrea, Marian Sarbu, Victor Ciorbea si, cel mai recent, Adrian Croitoru. S-au dus acolo ca sa promoveze, nu-i asa, si mai bine interesul sindicalistilor. Ii vedem tot mai prosperi, atasati exclusiv propriului interes. Fostii sindicalisti, ajunsi ministri, parlamentari sau mai stiu eu ce, nu dau doi bani pe fostii tovarasi. Cum nu dadeau nici in perioada in care ii conduceau.
Si in acest timp care a fost bilantul miscarii sindicale din Romania? Nu-mi amintesc de vreo mare victorie, legitma si reala, a acesteia. Spun legitima si reala pentru ca blocarea reformelor si concesii populiste ale politicienilor, recompensate la vot, nu sunt victorii ale sindicalistilor, ci, pe terme
