Miruna Gritu are o gospodărie cu opt câini, paisprezece pisici, şase berze şi un porumbel voiajor, cultivă legume într-un mod ecologic şi-şi pregăteşte lucrarea de doctorat. Povestea cu ecologia în România este utopie. Aşa spune o absolventă de Ecologie şi Protecţia Mediului, actual doctorandă. Dar nu renunţă nici în ruptul capului la ideea de a ecologiza, împreună cu un grup de elevi, de câte ori este nevoie, albia râului Cibin. Miruna Gritu locuieşte în localitatea Cristian şi toţi consătenii o ştiu ca „doamna cu berzele“. Este unul din fondatorii Asociaţiei „Prietenii Berzelor“ şi din 2007 îngrijeşte barza albă, specie care nu-i pe cale de dispariţie dar care este protejată.
„Toată viaţa o să mă lupt pentru berze“
„Eu am înţeles suferinţa berzelor şi am vrut să fac ceva mai mult pentru această specie. La început pe banii noştri, în timp cu finanţare, am reuşit să construim suporturi pentru cuiburile de berze. Soţul meu le-a făcut, cu mâinile lui. Cel puţin în localitatea Cristian toate cuiburile de barză albă erau făcute pe stâlpi electrici şi prin contactul direct dintre fire şi cuib se produceau scurtcircuite care puneau în pericol berzele şi puii lor. Au avut loc multe astfel de accidente în care cuibul a luat foc şi puii care nu învăţaseră să zboare au murit“, povesteşte Miruna.
Şi nu s-a oprit aici, chiar a luat acasă berzele cu probleme de sănătate, fracturi de stern ori femur, prinse de câini, cu aripile tăiate sau frânte. Le-a găzduit cu dragă inimă în curtea sa pe timpul iernii, în perioada când acestea ar fi trebuit să fie în ţările calde şi le-a îngrijit pentru a le reda sălbăticiei primăvara. Până acum, de doi ani de când se dedică berzei albe, a îngrijit în adăpostul improvizat 21 de berze. „M-am lămurit, ăsta este drumul meu. Cât timp am de trăit, o să mă lupt pentru berze“, conchide Miruna.
Se visa