Centrul Social de Urgenţă din Ploieşti are din nou locatari. Dacă pe timp de vară mai nimeni nu-i călca pragul, odată cu venirea ploilor şi a frigului, zilnic, 30 de persoane fără adăpost cer să fie cazate. Cei mai mulţi dintre ploieştenii fără casă şi care se adăpostesc pe timp de noapte la Centrul Social de Urgenţă din Ploieşti trăiesc adevărate drame. Asistenţii sociali care se ocupă de ei şi care încearcă să-I îndrume să-şi refacă vieţile spun că peste 90% dintre ocupanţii centrului sunt bărbaţi care cândva au avut o viaţă normală, case, bani şi locuri de muncă. “Este dureros să-I vezi în stadiul asta. Sunt oameni normali, care au greşit şi nu au ştiut să se îndrepte. Majoritatea sunt bărbaţi care ori au fost alungaţi de acasă de soţiile sau concubinele lor ori au rămas fără serviciu”, povesteşte Mihaela Ş. , asistent social la adăpostul de noapte. Aceasta mai spune că mulţi dintre ocupanţii centrului situat în fostul spital al Rafinăriei Astra au rude, care însă nu mai vor să ştie de ei. “A stat la noi un bărbat cu două facultăţi, care a avut o firmă şi o situaţie socială foarte bună. Drama lui a început odată cu moartea mamei sale, apoi l-a părăsit soţia, firma nu a mai mers şi a dat faliment. A trebuit să vândă apartamentele ca să plătească datoriile şi în scurt timp a ajuns în stradă. S-a luat de băutură şi l-am adunat dintr-un parc. Acum se află la dezalcolizare, după ce a stat o perioadă la noi”, îşi aminteşte asistentul social. Lucrează ca zilieri

Mai toţi locatarii adăpostului de noapte au un loc de muncă. Bărbaţii lucrează cu ziua, ajutându-i pe comercianţii din pieţele ploieştiului să care marfă sau să cureţe tarabele. Este cazul lui Sorin, un bărbat de 40 de ani. “Nu mai am pe nimeni, pentru că nimeni nu vrea să mai ştie de mine. Am un băiat de 16 ani pe care nu l-am mai văzut de ani de zile, am fost pur şi simplu abandonat. Dar muncesc ca să