Protestul judecătorilor şi procurorilor din România a început să mă scârbească. Şi nu doar pe mine. Sunt milioane de oameni care se spetesc pe salarii de 200-300 de euro pe lună şi nu fac asemenea fiţe.
Magistraţii au - trebuie să recunosc - o meserie periculoasă. Iau decizii cu privire la soarta unor oameni, la bunurile şi libertatea lor, iar asta nu-i un lucru uşor. Trebuie să fii tare ca să n-o iei razna uitându-te în fiecare zi în spate şi gândindu-te dacă nu cumva acolo te pândeşte vreunul care s-a simţit nedreptăţit de o decizie a ta. Judecătorii şi procurorii nu trebuie să se lase doborâţi de această teamă, ci, dimpotrivă, trebuie să-şi păstreze verticalitatea şi să dea hotărâri corecte şi legale.
Salarii şi pensii după lege
Tocmai pentru acest stres continuu sunt şi plătiţi corespunzător. Au salarii bune, de zeci de ori mai mari decât cei care dau cu sapa ori muncesc în vreo fabrică pentru câteva sute de lei pe lună. Mai mult, au şi o lege specială, în baza căreia, la final de carieră, pot primi o pensie mai mare chiar decât salariul din perioada în care erau în activitate. Luna trecută, un cunoscut - judecător de la Curtea de Apel Craiova - a ieşit la pensie. Nu-i pot ura decât viaţă lungă şi fericire. Puţini ştiu însă că va primi o pensie de... 8.100 de lei pe lună. Valoare netă. E meritul lui, a muncit vreo trei decenii pentru asta, iar legea specială îi dă dreptul să primească o asemenea sumă.
De la 1 septembrie însă, tensiunea din justiţie a răbufnit. Instanţele şi Parchetele au decis întreruperea sau restrângerea activităţii, în semn de protest faţă de subfinanţarea justiţiei şi salarizarea magistraţilor în raport cu celelalte puteri ale statului, precum şi faţă de proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La început, le-am înţeles nemulţumirea. Sistemul judiciar chiar e
