După competiţia Class One Romanian Grand Prix, desfăşurat în ultimele zile din august, primarul nu mai e de găsit.

N-a mai apărut la niciun eveniment, la nicio petrecere de fitze ori la vreo terasă dansând cu turiştii. Nici măcar la pe la primărie pare să nu fi călcat, cu atât mai mult la ultimul eveniment desfăşurat ieri, la sediul autorităţii, la semnarea memorandumului de înţelegere cu o administraţie locală din Coreea de Sud. În lipsa acestuia, purtătorul de cuvânt al primăriei a trebuit să se sacrifice şi să îmbrace un costum „de gală", în premieră, cel puţin pentru mine.

După ce o vară întreagă, aproape zi de zi, a apărut în toate locurile publice unde nu ţi-ar fi trecut prin minte că poate fi, acum stă pitit, cine ştie prin ce colţuri de lume, fără să dea de ştire nimănui. Cel puţin nouă, celor care stăm la prima intersecţie şi îl „aşteptăm". Nici măcar contextul politic actual nu l-a făcut pe edilul constănţean să scoată „capul din nisip" şi să-şi facă simţită prezenţa la discuţiile legate de firul de păianjen pe care se află coaliţia PSD+PD-L. Sau poate atmosfera ţărilor calde pe unde-i umblă picioarele este fără discuţie mult mai liniştită decât nebunia din România. Se pare că nu-i mai place - cel puţin momentan - să fie în centrul atenţiei opiniei publice ori a partidului său. A dispărut şi i-a lăsat pe colegii pesedişti cu ochii în soare, la şedinţa de partid de săptămâna trecută, de la Argeş. De altfel, nici nu ar fi avut un motiv clar, pentru că opinia sa este mult prea bine ştiută atât de cei din partidul său, cât şi de partenerii de guvernare. I-a tratat cu dispreţ şi a confirmat, încă o dată, că unde nu-i Mazăre, nu e scandal. Intenţionat sau nu, argumentat ori ba, n-a fost. Însă revin la aceeaşi dilemă de la începutul argumentării... Totuşi, ce ne facem fără primar?! Nu ar fi prima dată când ar dispărea fără urmă, dar uite că vine