Modelează lemnul cu unelte ce erau folosite de tatăl său. S-a apucat încă de când era copil de această meserie şi regretă că, acum, tinerii nu mai sunt interesaţi să o mai practice. Pe când era copil, îşi petrecea după şcoală tot timpul în atelierul tatălui său care făcea linguri şi diferite obiecte din lemn pentru uz caznic. A îndrăgit foarte mult această meserie şi s-a apucat să o practice de la vârsta de nouă ani. Lucra alături de tatăl său care îl sfătuia de fiecare dată când întâmpina greutăţi. „Tatăl meu era lingurar şi m-a învăţat tot ce ştia el. Am început pe la nouă ani această meserie. Cum veneam de la şcoala eram prezent în atelier şi îmi găseam imediat ceva de lucru pe acolo. La început tata mă punea să fac lucruri mai simple prin atelier şi în gospodărie, Ciopleam lemnul cu barda toată ziua, ca să învăţ meşteşugul” şi-a  adus aminte nea Gheorghe lingurarul.

„Meseria e brăţară de aur”

După ce a „prins” meseria, nea Gheorghe s-a apucat de lucru în atelierul tatălui său. A început să facă linguri, copăi, trocuri, albii, căuşe, scaune pe care le vindea şi obţinea un profit destul de bun. A practicat mai multe meserii şi spune că tot cea de lingurar îi place cel mai mult. ”Meseria e brăţară de aur. Dacă nu munceşti nu faci nimic în viaţă, nu ai cum să te descurci. Am lucrat ca lingurar, am fost şofer, am lucrat şi ca tractorist dar tot să lucrez cu lemnul şi să fac linguri mi-a plăcut cel mai mult pentru că meseria asta o am moştenire de la tatăl meu. E obligatoriu să-ţi placă meseria pe care o practici, altfel mai bine nu te mai apuci de ea”, a spun Nea Gheorghe.

Tinerii se feresc să practice această meserie

Majoritatea tinerilor nu mai vor să practice aceste meserie pentru că este prea multă muncă şi migală. „Din cei cinci copii ai mei niciunul nu face linguri  pentru că zic, că este multă migală ş