Femeile şi bărbaţii care trăiesc pentru alcool se decid cu greu să meargă la Alcoolicii Anonimi (AA) din Timişoara, fiind împinşi de rudele lor. Sute de poveşti despre clipe trăite la un pas de moarte se aud din barul Bisericii Romano-Catolice din piaţa Bălcescu. Povestitorii sunt alcoolici anonimi, în drumul lor spre dezalcoolizare, iar ascultătorii sunt, la rândul lor, alcoolici care învaţă din povestirile celorlalţi ce efecte negative poate avea băutura.

Atmosfera sumbră se stinge cu umor

„Nici nu poţi să spui când devi alcoolic, se întâmplă treptat. De exemplu, eu am început să beau de fiecare dată când aveam musafiri, doar un păhărel. Apoi, am trecut la o altă etapă, anunţam că merg să spăl vase, când eu doream doar să beau din cămară sau căutam să duc gunoiul la 01.00 noaptea, ca să merg la alimentară să-mi cumpăr votcă. La lucru mă ofeream să merg eu la cumpărături, să pot să-mi mai iau ceva de băut. În cele din urmă, am ajuns să nu pot fără băutură. Noroc cu fratele meu, care s-a interesat de acest grup şi m-a îndrumat aici”, a povestit o femeie.

Coordonatorul lor nu îi bate pe umăr cu tristeţe, ci transformă totul în umor. „Uite, prietenul nostru de aici, care nu e membru neapărat, ci mai mult vizitator, a ajuns odată la urgenţe, se pregăteau să-i facă crucea până să-i convingem să ne lase să-l ducem la Jebel”, a povestit acesta.

Abstinenţă şi sprijin moral

Toţi timişorenii care ajung la AA se întâlnesc cinci zile pe săptămână să-şi împărtăşească experienţele. Dacă vreunul ajunge să calce strâmb, are mereu numărul de telefon al unui „frate” de la AA, care nu ezită să se deplaseze chiar la domiciliul „celui căzut în păcat”.

„Venim aici ca să nu bem“, a conchis un bărbat scopul vieţii în AA. Printre membri, sunt timişoreni care vin doar o singură dată, alţii ani de zile şi