Din timp in timp, mereu la vreme de campanie electorala, oasele Revolutiei si ale Mineriadei din 13-15 iunie, invelite in foi de dosare nesolutionate, sunt plimbate prin fata camerelor de filmat, sfidator pentru spiritele celor care nu si-au gasit dreptatea si, deci, linistea.
Termenele de prescriptie stau deasupra acestor dosare precum sabia lui Damocles, interesele politice dintre coperti sunt uriase, interesul romanilor, din nefericire, din ce in ce mai scazut, asa ca sansele reale de a vedea acuzati oficial, judecati si condamnati definitiv in aceste cazuri sunt minime.
Poate ar fi mai onest, desi ingrozitor de dezamagitor si dureros, sa recunoastem acest lucru si, eventual, sa ii cautam pe vinovatii pentru aceasta situatie. Ei bine acestia sunt la fel de incerti ca asasinii din '89 si'90.
Pana mai ieri credeam ca am identificat vinovatul pentru tergiversare: generalul Dan Voinea, cel care a instrumentat vreme de 18 ani aceste cauze.
In momentul in care cele doua dosare au trecut la instanta civila, in virtutea unor modificari de legislatie, generalul Voinea a refuzat oferta procurorului general de a le urma, prin trecerea in rezerva.
Dupa cateva luni, d-na procuror general se declara ingrozita de cele gasite prin dosarele preluate de la Parchetul militar, in frunte cu acelea despre care vorbim. Codruta Kovesi a reclamat tot felul de nereguli grave, constatate in urma unui control de fond al CSM, pe care domnia sa il ceruse.
Am aflat atunci, adica nu mai departe de anul trecut, ca dl. Voinea a folosit defectuos resursele puse la dispozitie fara restrictii, conform cererilor sefului parchetelor militare, ca ar fi inceput urmarirea penala inclusiv pentru fapte care nu sunt prevazute de lege si ca ar fi comis erori procedurale grosolane, unele din ele determinanad chiar infirmarea urmaririi pena
