Curtat de toate marile partide, chemat chiar şi în guvern, primarul Sibiului explică simplu succesul său: omul stă înaintea unui program politic. Sursa: Vlad Stănescu

Sibiul străluceşte sub umbrela miilor de turişti, străini şi români, care se plimbă şi în extrasezon pe străzile înguste ale centrului vechi. Terase pline, magazine cochete, fântâni arteziene, dar şi şuţi din partea locului, atraşi de balta plină de peşte, potenţiali fraieri care să cadă în plasa câte unei „brăile”. Dar, pe lângă asta, curăţenie şi un aer occidental.

Primarul Klaus Johannis spune că e ca şi cum ai răsturna pe partea cealaltă un oraş prăfuit, de provincie şi în locul său ar răsări altul, cochet, conservat şi, mai ales, bilingv, datorită miilor de turişti nemţi care ocupă zilnic Piaţa Mare.

Succesul lui Johannis e printre cele mai rare fenomene din politica românească. E singurul politician validat de două scrutinuri cu scoruri de peste 80%, după o primă victorie cu 69%. Un succes pe termen lung, într-un oraş care a jucat mize foarte mari, pe care le-a câştigat. Un succes greu de descifrat pentru că aparţine unui cvasiindependent într-o Românie sfâşiată de orgoliile celor trei mari partide - PSD, PDL, PNL.

În politica românească regula este „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră” şi totuşi primarul sibian iese viu şi nevătămat jonglând pe degete marile partide.

În sfârşit, succesul lui Klaus Johannis e neaşteptat pentru că persistă într-o perioadă de mare dezamăgire faţă de întreaga clasă politică. Excepţia pare a deţine un talisman secret, o poţiune vrăjită ca galii lui Asterix, din care bea pe ascuns şi capătă puteri electorale supranaturale.

Dacă am descifra reţeta lui Johannis am înţelege exact unde greşesc toţi ceilalţi politicieni. Şi am înţelege ce ar trebui să căutăm când cântărim candidaţii la piaţă. I