Dacă la dansuri populare ar exista funcţia de prim-solist, Rodica Botîrcă ar merita titulatura, pentru ce a făcut 26 de ani pe scenele româneşti. A visat de mică să devină balerină, Rodica Botîrcă fiind selectată pentru Cluj, însă părinţii nu au lăsat-o. „M-am înscris la balet dar pe vremea aceea, ca să fie şi la dans popular oameni, am mers acolo. La finalul şcolii, fiindcă mi-am fracturat o gleznă, nu am putut continua baletul, drept care am fost selectată într-o trupă tânără de dans popular, după care am lucrat, în paralel, la ansamblul artistic de la Combinatul Azomureş, unde eram angajată”, rememorează Rodica Botîrcă, persoană ce mereu a fost un spirit dinamic, făcând şi atletism, handbal şi gimnastică sportivă de performanţă.

Umblând prin turnee în ţară, a fost remarcată de Valeriu Buciu de la Baia Mare –  soţul cântăreţei de muzică populară Angela Buciu –  unde a şi fost angajată în 1983, ca dansator profesionist la ansamblul din localitate. După doi ani s-a eliberat un post, prin pensionare, la Ansamblul artistic „Mureşul” din Târgu Mureş, fiind chemată de Mihail Mircea, directorul de atunci. Pe atunci, acest ansamblul nu avea, propriu-zis, două secţii ci o trupă mixtă, care evolua atât în dansuri româneşti cât şi maghiare. „Am plecat greu de la Baia Mare pentru că voiau acolo, însă m-au vrut şi cei de la Târgu Mureş, şi am preferat să vin acasă”, spune Rodica Botîrcă.

În 26 de ani de dans profesionist a reuşit mereu să se menţină la un înalt nivel, cu un program riguros de exerciţii şi de alimentaţie fiind, după atâţia ani, mereu în prima linie. „În anii de la Baia Mare, ca şi la Târgu Mureş, până în 1990 aveam 3-4 spectacole pe zi, cu un program infernal, cu încălzirea obligatorie de balet, cu repetiţii şi spectacolele din turnee, inclusiv prin toate cătunele. Cabinele neîncălzite, hotelurile cu geamuri au fost ca o