Este poştaş de o viaţă, a învăţat această muncă de la şoţul ei şi spune că această meserie trebuie să o faci în primul rând din pasiune. Floarea Abadi şi-a început activitatea de poştaş în anul 1969 în satul natal Bidiu. Avea doar 18 ani şi a devenit postaş pentru ca soţul său să aibă concediu. Prima scrisoare a înmânat-o cu mari emoţii şi a dus-o la destinatar împreună cu şoţul său. Pe când lucra la Poşta din Bidiu Floarea ducea corespondenţa cu şareta cu caii. A avut pe vremea aceea  chiar un eveniment nefericit dar acesta nu a împiedicat-o să-şi facă în continuare meseria. „Duceam scrisorile cu şareta şi într-o zi mai ploioasă am alunecat şi am căzut din căruţă, m-am lovit dar nu m-am descurajat pentru că trebuia să îi fac munca şi îmi plăcea ceea ce făceam”, povesteşte poştaşul. Tot din primii ani de activitate Floarea îşi aminteşte că oamenii aşteptau cu nerăbdarea să vină poştaşul pentru că acesta avea întodeauna veşti. „ În vremurile acelea nu existau atâtea mijloace de comunicare, la noi în sat nu era nici măcar telefon, aşa că oamenii aşteptau cu sufletul la gură veşti, care veneau prin poştă, prin scrisori sau prin vederi. Tinerii care aveau iubiţi sau iubite aşteptau veşti de la ei şi mă rugau să le înmânez personal scrisorile de teamă că dacă vor ajunge pe mână părinţilor şi aceştia vor afla micile lor secrete” povesteşte Floarea Abadi.

Poştaş la oraş

Prin 1980, Floarea şi-a întrerupt activitatea de poştaş, atunci s-a mutat împreună cu familia sa la Bistriţa şi s-a angajat la o fabrică din zona industrială iar după cinci ani s-a angajat din nou la Poşta Română reluându-şi activitate care i-a fost atât de dragă, încât i-a rămas fidelă până astăzi când este unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Poştei din Bistriţa. În 25 de ani Floarea Abadi a învăţat pe de rost toate străzile din sectorul unde activează şi îi cunoaşte pe toţi