În 1996, când eram foarte june, am avut o ocazie unică. Printr-un lanţ de prieteşuguri ajunsesem să lucrez la un cotidian care se vindea pe plajă. Nu mi-am pus problema în ce măsură era o spălătură de bani ce produceam, am fost doar fericit să stau trei luni încheiate la mare pe cazare şi masă gratis, başca o leafă destul de bună pe deasupra. Mi se rezervase o cameră igrasioasă în Costineşti şi trebuia în fiecare seară să fac naveta la o tipografie în Constanţa, dar aveam la dispoziţie o maşină cu şofer.

Dor de ducă

Când mă întorceam în Costineşti, pe la douăsprezece noaptea, începeam să torn în mine beri şi mă străduiam să agăţ variate domnişoare, de preferinţă din Moldova. Le făceam capul mare cu tot felul de tâmpenii şi le impresionam ducându-le la cârciumile de pe plajă cu care publicaţia la care contribuiam avea contracte barter şi eram tratat preferenţial. De dimineaţă însă, mort-copt, mă făceam băiat gigea, mă trezeam cu vreo două cafele tari şi porneam să fac reportaje. Ţin minte că în acea perioadă am scris primul meu reportaj despre MISA şi Grig Bivolaru (ca şi acum, pretinşii yoghini se dădeau în spirale pe acolo) după ce am stat o zi "undercover" în tabăra yoghinilor.

Nicu, şoferul Daciei hârbuite pe care o utilizam, trebuia să se supună şi el aceloraşi rigori adică alerga peste zi şi chefuia noaptea. Era un băiat bine făcut, cu trecere la dame, musculos, înalt şi blond, cu vreo doi-trei ani mai mare ca mine. Când porneam cu el la drum îmi povestea aproape obsesiv cum vrea să plece din ţară, să adune bani, de preferat undeva în Scandinavia, unde auzise el că poate să facă avere rapid. Trebuie precizat că eram într-o perioadă în care se ieşea destul de greu din România spre Occident (trebuiau vize) şi conaţionalii noştri mergeau la muncă grea prin Turcia sau în cel mai bun caz Grecia. Nicu halucina că o să ajungă în Suedia