Până să le vină rândul la ghişeul Casei de Ajutor Reciproc, pensionarii ieşeni mai fac o tablă sau îşi aranjează freza În sediul Casei de Ajutor Reciproc pentru Pensionari Iaşi funcţionează un club pentru membrii cotizanţi şi o frizerie cu preţuri mici. Regulile de aur în clubul pensionarilor din sediul Casei de Ajutor Reciproc pentru Pensionari (CARP) sunt ordinea, disciplina şi cotizaţia de unu la sută din pensie, sumă plătită în fiecare lună. Pentru a intra trebuie să arăţi musai legitimaţia de membru. Ion Florea are 78 de ani şi a lucrat ca lăcătuş mecanic la uzina Nicolina. Are doi nepoţi, unul plecat în America, altul la Bucureşti. Când vrea să plece undeva în staţiune sau să-şi pună legume la conservat mai face un împrumut la CARP şi apoi plăteşte conştiincios datoria până la ultimul leu pentru că în joc este legitimaţia lui de membru al clubului pensionarilor, unde îşi petrece mare parte din timp. De la table, la frizerie „Am plătit cotizaţia şi acum aştept să-mi vină partenerii să facem o partidă de şah", spune pensionarul. Într-un târziu, se aşează la masă alături de un bătrân ursuz, preocupat mai mult de ce se întâmplă pe tabla de şah, decât de ce fac ceilalţi pensionari în jurul lui. „Lasă că te aranjez eu, moartea pământului!", spune deodată adversarul lui Ion Florea, în timp ce loveşte cu putere pionul alb de tabla în pătrăţele. „Eşti şmecher?", vine răspunsul la mutarea lui Florea. La o masă din apropiere stă Titus Dănilă, responsabilul de club, cu tablele întinse pe masă. În faţa lui, Ioan Sofronie, pensionarul care ştie că în faţa „şefului" trebuie să ştii când să pierzi. „De doi ani sunt responsabil. Aici trebuie să se respecte ordinea şi disciplina. Nu intră oricine aici. Dacă nu ai legitimaţie, plăteşti zece lei şi poţi veni trei luni", spune Titus Dănilă. După o partidă de table sau şah, unii pensionari merg la doamna Georgeta, frizeriţa,