Arta iubirii are regulile ei, si in lipsa unei minime intelepciuni care te avertizeaza sa deschizi ochii, pentru ca viitorul este legat de prezent, dupa seductie urmeaza abandonarea.

Daca e vorba de o vanatoare, ca in dansul nuptial dintre guvern si sindicate, intelepciunea trebuie sa fie maxima. Ca altfel, riscul e sa te transformi din arcas in pulpe la tava. Rezultatul negocierilor pe marginea legii salarizarii unice a bugetarilor e numai cea mai recenta demonstratie.

Somnul sindicatelor

Totul a inceput in momentul in care guvernul a anuntat ca vrea sa revolutioneze maniera retribuirii slujbasilor statului. Treziti din activitatile curente, mare parte reprezentate din afacerile in care s-au varat ca sa nu-i reduca istoria la calitatea de angajati, mai bine la cea de baroni, liderii sindicatelor s-au intors pe cealalta parte.

Cand a venit prima formula de calcul, si-au scos abacele si au constatat ca le miroase prost, prin urmare s-au strans in sedinte.

Cand Gheorghe Pogea a taiat prima oara din coeficienti, le-a revenit glasul si au anuntat ca se opun.

Dar n-au acceptat sa discute despre calitatea prestatiei bugetarilor, ci numai de salariile pe care le merita otova, fara nici o samanta de verb despre o reforma biunivoca: platim mai bine, munciti mai bine.

Si in timp ce-si articulau vocile, sfaramate in jurul caprei vecinului, si nu le-a trecut prin capete, desi presa le atragea atentie ca sunt imbecili, sa glasuiasca la unison, le-au luat fata judecatorii.

Astia nu s-au incurcat in principii. Dupa prima ajustare s-au zburlit si au amenintat, dupa a doua au scos barda si-au pocnit guvernul in crestet pana i-a iesit sangele pe nari.

Intre timp, sangereaza si fundatia democratiei, asistam la o demonstratia de forta care a lasat statul, din considerente de putere, fara una d