Despre iubirea rurală şi despre cât de greu poate fi, câteodată, să obţii o întrevedere sexuală cu o parteneră umană de sex feminin. Nu, să nu vă miraţi. La ţară, încercările de a relaţiona din punct de vedere sexual cu partenera de peste drum uneori se pot dovedi destul de anevoioase.

Desigur, excludem din ecuaţie nevestele ţăranilor, care sunt supuse din principiu să încuviinţeze practica raporturilor sexuale cu bărbaţii lor. Aici e vorba despre o lege nescrisă a comunităţii rurale, unde omu' are dreptul să aplice ciocane muierii ori de câte ori mădularul acestuia resimte vibraţii. Acestea se pot datora, rar, ce-i drept, unei nevoi nestăpânite de-mpreunare cu nevasta şi, cel mai adesea, ele se justifică prin cantităţile mari de alcool turnate pe gât de către posesorii bărbăţiei, precum şi necazurilor cu banii, cu recolta, cu muncile agricole sau certurilor cu vecinii, pierderii de mălai la jocurile de noroc precum şi altor asemenea nelinişti conjugale şi gospodăreşti, deopotrivă.

Ca să nu uit, totuşi, cea mai facilă metodă de a poseda o muiere străină de bordeiul tău este aceea a barbutului. Respectiv, se alege un partener de joc beţiv şi ratat. Se secătuieşte de bănetul disponibil, după care se trece la deposedarea acestuia de orice bunuri materiale. După ce grobianul a rămas fără acoperiş deasupra capului şi fără scroafă în coteţ, fără lada de zestre a muierii şi fără recolta de varză şi dovlecei a sezonului, şi după ce, între timp, jucătorul a fost năucit corespunzător cu poşircă alcoolică ieftină, acesta, viteaz, va consimţi să-şi pună nevasta la bătaie. Asta în speranţa recuperării scroafei din coteţ şi a celorlalte foloase, dar mai ales pentru salvarea onoarei sale deosebit de valoroase în relaţie cu ghiolbanii satului. În fine, în 99% dintre cazuri, beţivul ratat îşi va pierde nevasta, iar câştigătorul va avea dreptul s-o posede