Miercuri se incheie probabil cea mai dificila saptamana din viata politica a lui Jose Manuel Barroso, candidat pentru un nou mandat in fruntea Comisiei Europene. Sustinut de liderii celor 27 de state membre, dar criticat de pe alocuri de acestia, unic candidat, dar cu o puternica opozitie din partea verzilor si socilistilor din Parlamentul European, Barroso a avut o vara intensa, care se va incheia prin votul pe care i-l va da Parlamentul in 16 septembrie. Unul pozitiv, dupa toate anticiparile.
Portughezul Jose Manuel Barroso nu a impresionat in cei cinci ani de mandat, spun contestatarii sai. Primul esec, respingerea Tratatului Constitutional de Franta si Olanda, un esec si al Comisiei, aflata de putin vreme in functie la momentul respectiv. Apoi s-a spus ca a fost un presedinte slab, ca nu au existat mari initiative in perioada sa, in afara pachetului de schimbari climatice, ca executivul european, cum mai este numita Comisia Europeana, nu a avut reactia dorita in criza economica prin care trece Europa de un an de zile aproape.
Asadar, in ciuda sprijinului explicit pe care l-a obtinut de la liderii statelor membre ale UE, vara lui Barroso a fost zbuciumata. Unii spun ca Sarkozy sau Merkel sau Brown isi doresc un functionar precum Barroso, nu un politician puternic precum a fost Jacques Delors - considerat, pana acum, cel mai de succes presedinte al Comisiei, in cea mai de succes perioada a ei -, pentru ca, in criza actuala, nu se stie cand e nevoie sa impuna niste masuri protectioniste, iar un presedinte puternic al Comisiei ar fi o piedica.
Unul ca Barroso nu le-ar pune probleme, in ciuda declaratiilor pe care le face si in ciuda faptului ca e privit ca un atlanticist, cu o puternica simpatie fata de SUA si o formatie mai degraba britanica: eviziunea sa asupra economiei e liberala, sustine extinderea europeana si evita marile proi
