Un eveniment editorial. Săptămîna aceasta apare în librarii un text inedit la Polirom, cu totul inedit. În octombrie 91, Sorin Antohi şi Luca Piţu au înregistrat un dialog cu Emil Cioran. Dialog, nu interviu. Şi este unul delicios, şi prin referinţe culturale, şi prin obsesiile anilor 90, şi prin mica bîrfa intelectuală. Din păcate, Luca Piţu nu a avut la el decît două casete audio…
Cartea se numeşte “Neantul românesc” pentru că Emil Cioran, după ce apucase să vadă eşecul repunerii pe picioare a Romaniei imediat după decembrie 89, a vrut să scrie o carte cu acest titlu. Din proiect a rămas doar acest dialog. Convorbirea a avut loc în franceză, ediţia este bilingvă.
Am citit-o dintr-o suflare şi dau aici cîteva citate. Dar, mai întîi, trebuie să spun că nu doar Cioran e eroul cărţii. Este fascinantă întîlnirea şi din alt punct de vedere. Sorin Antohi şi Luca Piţu încercau o împăcare în acel moment. Fuseseră prieteni, dar Piţu îl taxase zdravăn cu cîteva luni înainte: dintre epitete putem găsi “securist, lichea, impostor” etc. – o spune Antohi în introducere. Vizita la Cioran trebuia să fie şi o normalizare a relaţiei dintre cei doi. Iată că în 2009 apar împreună pe coperta unei cărţi…
despre Regele Mihai:
Omul ãsta pentru care aveam, cred, cel
mai mare dispreþ, pentru cã e un amãrît… Dar m-a
impresionat viaþa lui. Tipul ãsta a fost toatã viaţa o
victimã. Toatã viaþa ! Nu ştiam. Cum e posibil sã tratezi
astfel un om ? E de neînchipuit. Şi faptul cã nu a fost
apãrat, cã românii sînt totuşi. Deci mi-a citit toate
astea. Evident, se vede cã nu e cineva energic. Dar cel
puþin e sincer ! Nu vorbeşte decît despre eºecurile lui,
ºi sînt considerabile ! (Rîsete.)
evident, apar multe consideraţii despre români, România:
românii sînt totuºi un popor inteligent. Dar e
ceva exterior ! Strãluceşte, dar
