Fabrica de cărămidă Unirea din Târgu Jiu şi-a încheiat activitatea după 174 de ani. Anul 2006 a fost cel în care porţile unităţii s-au închis pentru totdeauna, punându-se astfel capăt unei tradiţii îndelungate în realizarea materialelor de construcţii.

Începuturile fabricii Unirea se plasează în anul 1832, când s-a deschis un atelier de porţelan. Producţia de cărămidă refractară, care a constituit principalul produs realizat de Unirea, a început în jurul anului 1880. Altă etapă importantă în istoria unităţii este cea cuprinsă între anii 1914 şi 1916, când prinţul Bibescu şi inginerul Alimănescu au deschis o mină de cărbune antracit, ocazie cu care s-a descoperit şi argila din locul numit Viezuroiu, pe raza comunei Schela. Aici a fost deschisă o exploatare de argilă, care a constituit baza de aprovizionare cu materie primă a fabricii Unirea până când aceasta s-a închis.

Următorul proprietar a fost bancherul Lupescu, care a cumpărat-o de la inginerul Alimănescu. Acesta a fost şi ultimul proprietar, pentru că pe 11 iunie 1948 unitatea a fost naţionalizată şi trecută în proprietatea statului comunist.

Comenzile s-au redus semnificativ

Odată cu răsturnarea regimului comunist şi descentralizarea economiei au început să apară şi primele probleme pentru fabrica Unirea. Apoi, în 1999, unitatea a fost privatizată de Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) prin metoda MEBO. Salariaţii s-au constituit într-o asociaţie prin care au cumpărat acţiunile de la FPS. Problemele însă nu s-au terminat, ba chiar s-au agravat. Traian Pătrăşcoiu a fost ultimul director al fabricii, din anul 1998 şi până în 2006. „Atunci când am venit director, fabrica avea datorii de 1,1 milioane de lei, salariile neplătite de trei luni, gazele şi energia electrică erau tăiate. Am încercat să redresez situaţia şi am reuşit să rezolv problemele stringente“.

Principalu