» Profitul nu este singura miza a investitorului in actiuni. Doza de adrenalina zilnica si orgoliul de a demonstra ca are dreptate cand majoritatea jucatorilor se insala sunt ingrediente la fel de importante.

» Similar unei scheme Ponzi, ultimii veniti sunt primii executati cand bursele se prabusesc. Pe langa novici, cele mai mari pierderi le incaseaza, in mod traditional, fondurile de pensii si cele mutuale.

E instructiv sa stai de vorba cateva minute cu Cristian Sima, fondatorul WBS Romania (il vedeti destul de des si pe Realitatea TV, in ultima vreme). Profesor de matematica la baza, omul a emigrat, a facut milionul de euro si l-a pierdut, a luat-o de la inceput, a castigat si a pierdut iar tot. Culmea, a mai avut forta sa revina. Prin 2008 a crezut ca SIF-urile sunt ieftine si a pierdut iarasi masiv, deschizand pozitii "long" la Bursa din Sibiu. S-a reorientat apoi, si-a schimbat pozitiile la 180 de grade si a profitat de continuarea trendului descendent, recuperand din pierderi. Cand eram inca pasionat de speculatiile la bursa, Sima era pentru mine un reper important. Era o enciclopedie ambulanta, stia multe despre bursa americana, monitorizase atent toate miscarile sale istorice.

Simteai totodata o nervozitate extrema la el, nevoia de a se impune in orice disputa, nerabdarea cu care isi asculta interlocutorii. Un consum emotional imens, o zbatere interioara permanenta cu ochii in ecranul plin de cotatii. Sper pentru el ca in final distractia (chinul zilnic?) pe care i-o aduce bursa sa nu-i avarieze sanatatea mai mult decat i-o pot repara banii pe care i-a castigat pana acum. Nu e singurul "bursier" pentru care speculatiile cu actiuni seamana cu injectarea dozei zilnice, un drog care te invioreaza in timpul sedintei de tranzactionare, dar te face dependent si te stoarce de energie pe termen lung.

Puteti urmari