Primul clopoţel a adus, şi anul acesta, clase în şantier, şcoli fără apă, grupuri sanitare sau chiar cu bucăţi lipsă de acoperiş, dar şi mai puţini profesori la catedră. Sursa: Adi Pîclișan Pe lângă toate acestea, părinţii s-au văzut nevoiţi să-şi trimită copii la grădiniţă în comunele învecinate, pentru că în oraşe fie nu mai erau locuri, fie condiţiile erau cu mult sub cele din mediul rural.

Peste 100 de copiii înscrişi la grădiniţa cu program săptămânal nr. 1, din Timişoara, vin la cursuri cu pelerine de ploaie şi umbrele doarece se pot trezi oricând că îi plouă în clase. Asta pentru că lipsesc o parte din ţiglele de pe acoperiş, situaţie la care s-a ajuns din cauză că unitatea şcolară a rămas fără bani, iar lucrările de mansardare începute anul trecut nu au putut fi finalizate. Pereţii clădirii au fost deja afectaţi de ploaie, iar mobilierul şi parchetul de la ultimul nivel au fost distruse de umezeală.

Conducerea Inspectoratului Şcolar Timiş spune că banii pentru reabilitarea acoperişului, 100.000 de lei, au fost prinşi în bugetul de anul viitor, iar constructorul nu vrea să lucreze pe datorie. „Banii nu pot fi transferaţi de la o unitate de învăţământ la alta”, spune Aurelian Sima, inspectorul şcolar general.

O situaţie asemănătoare s-a înregistrat şi la Liceul Nikolaus lenau, care a primit fonduri de la bugetul local pentru renovarea a şapte clase, iar muncitorii angajaţi pe 17 iulie au părăsit şantierul la începutul lunii august.

„A trebuit să apelăm la sponsiorizări şi donaţii ca să putem începe şcoala onorabil. Stăm de ani de zile al pomana părinţilor”, a declarat directorul adjunct al liceului, Ludwig Adam Holczinger.

Condiţii mai bune la ţară Din cauza locurilor insuficiente la grădiniţele din oraş, dar şi a tarifelor mari practicvate de unităţile private, tot mai mulţi ploieşteni