Două răni continuă să sângereze: salariile modeste şi pensiile situate pe treapta cea mai de jos. Ambele sunt obsesii dureroase ale societăţii noastre. Mai departe, obsesiile provoacă emoţii, iar emoţiile, de cele mai multe ori, deformează percepţia şi conduc la subiectivism.
Rostogolindu-se continuu, cercul vicios transformă efectele în cauze şi cauzele în efecte. Iluzia de prosperitate, născută în decembrie '89, s-a transformat pentru o mare parte a populaţiei în deziluzie. Mai departe, deziluzia face ca încrederea născută din miturile "noii istorii", cu nume fascinante cum sunt economia de piaţă, privatizarea, libera iniţiativă, chiar dacă e în creştere, să se vadă deseori dublată de neîncredere. Pentru că au trecut prea mulţi ani fără ca visul să se împlinească. Iar acum, când ne-a lovit criza, speranţele sunt şi mai mici.
Judecata e valabilă mai ales acum, într-un an cu de creştere minus. Şi când, deşi a scăzut producţia, au crescut stocurile de produse finite. Ceea ce înseamnă că - dacă fabricaţia de bunuri pentru magaziile şi curţile întreprinderilor nu a încetat, antrenând în continuare risipirea resurselor - însănătoşirea economiei rămâne o problemă cardinală. Soluţionarea ei depinde mai cu seamă de felul în care societatea românească în general - şi nu numai autorităţile - va şti să reducă numărul erorilor.
Economia românească are nevoie acum de fortifiante. Pentru creşterea imunităţii. Ne-ar ajuta o suită de idei geniale? Nu neapărat. Ar fi de ajuns să nu fie făcute greşeli.
Pretutindeni, pe planetă, guverne, patronate, sindicate, manageri, producători, consumatori cad continuu în plasa erorilor. Şi plătesc. Succesul economic le surâde doar acelor ţări sau acelor companii care reuşesc să reducă drastic consumul de greşeli. Mai ales în momente de turbulenţe, cum sunt cele prin care trece acum lumea, reducerea co
