Pasionat de sport de mic, a ajuns fotbalist din întâmplare, iar acum, la 36 de ani, este jucător şi antrenor secund al echipei bistriţene de fotbal. Cristian Coroian a crescut la Aluniş, unde a învăţat să joace fotbal, a vizionat meciuri de fotbal împreună cu familia la televizor, şi-a admirat idolii, pe Dudu Georgescu, Dobrin şi mai târziu Gheorghe Hagi şi toată generaţia de aur. „Eu am crescut la ţară şi am învăţat fotbal pe terenul din sat, pentru că, aşa cum ştie toată lumea, orice sat din România are biserică şi teren de fotbal. Iar pe idolii mei îi vedeam la televizor alb- negru, aşa erau vremurile”, povesteşte fotbalistul.

Cristian îşi aminteşte că mai de mult fanii nu erau aşa de agresivi, nu existau atâtea incidente. Nu arunca nimeni cu brichete şi fumigene din tribună, totul era mai paşnic. „Pe vremea aceea, erau mai puţine scandaluri. Îmi amintesc chiar unul singur care s-a întâmplat în timpul unei finale disputate de Dinamo cu Steaua”, mai spune jucătorul Gloriei.

Oriunde a mers a jucat fotbal

Cristian Coroian a pus piciorul pe minge ori de câte ori a avut ocazia:  la şcoală, la muncă, în armată, oriunde. „Când  eram în clasa a XI-a, am început să joc fotbal organizat. Atunci, pentru că m-au văzut jucînd în curtea şcolii, colegii m-au chemat să merg la antreanamente cu ei la Cimentul Turda şi m-am dus şi până la finalizarea liceului am jucat acolo. După ce am terminat liceul, am mers la Dermata Cluj, unde primeam salariu de muncitor necalificat şi de la 7.00-11.00 munceam în fabrica Clujana la o magazie cu accesorii pentru încălţăminte, iar de la 11.00 la 13.00 eram la antrenament”, rememorează fotbalistul  despre intrarea în lumea fotbalului. Cristian consideră că a învăţat cu adevărat fotbal la Dermata şi este mulţumit că a fost îndrumat aici de priceputul antrenor Mihai Pop. „De la domnul Mihai Pop am învăţat cu ade