Colapsul Lehman Brothers a declanşat cea mai mare criză financiară după cel de-al doilea război mondial şi a schimbat pentru totdeauna lumea în care trăim. Peste 40% din bogăţia lumii s-a topit, 50 de milioane de salariaţi şi-au pierdut locurile de muncă, iar sărăcia a afectat alte 53 de milioane de oameni. Efervescenţa creditării şi iluzia bunăstării afişată în ţările dezvoltate înainte de septembrie 2008 nu vor mai reveni curând.
General Motors, Lehman Brothers, AIG, Merrill Lynch, City Group, Royal Bank of Scotland, instituţii pe care toată lumea le considera veşnice, s-au dovedit fragile şi au ajuns în colaps. Unele au fost salvate de faliment de guvernanţi cu banii contribuabililor din ţările respective. JP Morgan şi Bank of America sunt câteva exemple de companii care au devenit şi mai mari în timpul crizei prin preluarea concurenţilor, care nu s-au bucurat de aceeaşi bunăvoinţă din partea statului. În timp ce SUA şi Europa se zbat în recesiune, în China şi India a plouat cu bani. Economiile celor două ţări au crescut cu 8% la sfârşitul celui de-al doilea trimestru din acest an şi Banca Centrală din China a anunţat că rezerva sa monetară a atins 2 trilioane de dolari.
ORIGINEA CRIZEI
Primele semne ale crizei au început încă din august 2007, când Fed a cerut băncilor să înăsprească condiţiile de acordare a creditelor subprime şi să verifice cu atenţie veniturile clienţilor. Cu toate astea, americanilor le-a fost întreţinut visul că e bine să aibă cât mai multe credite pentru locuinţe şi cât mai multe carduri de credit cu sloganul "Consumi acum, plăteşti altă dată".
Nu numai băncile comerciale nu au întrevăzut pericolul, nici experţii Fondului Monetar Internaţional (care are rolul de a supraveghea economia lumii) nu a intuit că o mare parte din banii dematerializaţi care circulau prin cardurile şi conturile banc
