Important - decisiv chiar - e divorţul de democraţie camuflat sub intenţia civilizatoare a lui Sergiu Toader. Altfel spus, cenzura fardată deontologic.

Diferenţa dintre Sergiu Toader şi un telespectator e dată de specificul deciziei. Primul redactează o notă internă, celălalt pune mâna pe telecomandă. Cuvântul „listă”, care a declanşat agitaţie pe bloguri şi pe forumuri, nu trebuie demonizat.

Să nu fim ipocriţi, fiecare dintre noi are o listă de dezirabili şi de indezirabili. O poartă într-un buzunar al minţii şi recurge la ea de zeci de ori zilnic. Însă avantajul privitorului e că optează doar în nume propriu. Criteriile lui sunt plăcerea, emoţia şi interesul. Codul deontologic, precauţiile democratice sau agenda publică nu-l privesc.

Cât despre Sergiu Toader, el a întocmit o listă de nedoriţi pe ecranul unui post TV şi a stârnit o furtună de interpretări şi suspiciuni. Şi ca de obicei într-o ţară unde mimarea activităţii înlocuieşte activitatea, lumea a ales să insiste pe ceea ce NU s-a spus în textul lui Sergiu Toader.

Bănuitorii din reflex cred că, prin nota internă, Toader le-a dat de înţeles moderatorilor că nu e mulţumit de prestaţia lor. Că lista îi cuprinde pe Lavinia Şandru şi Aurelian Pavelescu, dar se referă la Răzvan Dumitrescu şi Andreea Creţulescu. Nu cred că e o judecată validă. Fie şi prin reglementări ierarhice, Sergiu Toader ar fi putut să-şi exprime insatisfacţia direct, nu prin ricoşeu.

Cred, în schimb, că lista e o manevră de PR. Realitatea TV anunţă că a redescoperit brusc atitudinea, echidistanţa şi coloana vertebrală - în contrast cu partizanatul dizolvant al altor posturi, după cum ni se sugerează. Realitatea TV s-a decis să pozeze într-un fel de „Nufărul” întors spre sine şi dispus să consume mult detergent principial.

În această logică, lista lui Toader încearcă