Piaţa aurului din România este nelichidă, iar investitorii care doresc să achiziţioneze aur au o ofertă redusă şi scumpă

Băncile nu au venit cu produse adecvate, circulaţia valorilor numismatice este restrânsă, iar bijuteriile au adaos comercial ridicatTestarea, săptămâna trecută, pentru a treia oară în ultimii doi ani a pragului psihologic de 1.000 de dolari pe uncia de aur, a readus în discuţie problematica privind oportunitatea plasamentelor în metale preţioase.

Tradiţional perceput de investitori ca ultim refugiu în perioade de crize şi ca unmijloc de protecţie împotriva inflaţiei, aurul are pe pieţele dezvoltate o lichiditate ridicată.

În România, posibilităţile persoanelor fizice de a investi în instrumente conexe pieţei aurului sunt limitate. În condiţiile volatilităţii monedelor şi a temerii de inflaţie, românii prudenţi, cu un nivel scăzut de toleranţă la risc, ar putea avea în vedere alternativa unor investiţii în produse conexe pieţei aurului. Din păcate, variantele de plasament sunt puţine şi scumpe.

Băncile nu oferă certificate de depozit, ediţiile numismatice circulă într-un cerc restrâns de cunoscători, contractele pe pieţele financiare rămân apanajul investitorilor experimentaţi, fiind în cea mai mare parte tranzacţionate pe levier. De asemenea, bijuteriile păstrează o valoare adăugată mare, incluzând manopera şi adaosul comercial, iar revânzarea acestora determină o pierdere pentru posesori.

În plină criză, investitorii români rămân lipsiţi de posibilitatea protejării economiilor prin intermediul plasamentelor în aur. Piaţa autohtonă de profil a rămas nelichidă, fiind deficitară atât din punct de vedere legislativ, cât şi al diversificării produselor şi jucătorilor. Observatorii pieţei de capital româneşti admit acest fenomen şi îl pun pe seama unui start greoi cauzat de sechelele de natură psihologică după anii de social