În prima zi de şcoală, la douăzeci de ani de la prima tentativă de reformă, evz.ro trece în revistă bolile incurabile de care suferă învăţământul şi care cu greu, sau deloc, pot fi tratate. Sursa: Cosmin Marinescu

Viorel Proteasa, expert în educaţie, care a fost implicat în nenumărate proiecte de asigurare a calităţii în învăţământ şi care lucrează cu multe organisme internaţionale pe cele mai importante teme legate de finanţarea din sistem, explică de ce nu putem scăpa de copiat, meditaţii, stimulente pentru profesori şi alte plăgi ale şcolii româneşti.

Formalismul– La noi studentul nu îşi asumă rolul de student, profesorul nu îşi asumă rolul de profesor, ministerul nu îşi asumă rolul de minister. În primul rând pentru că nu există o cultură a şcolii, a educaţiei. În al doilea rând, puterea decizională este subordonată puterii politice. În al treilea rând, pentru că ciclurile de învăţare nu sunt conectate între ele bine. În alte ţări se fac cursuri pregătitoare înainte de începerea universităţii. Noi, în România, nu lucrăm cu studenţi reali, ci cu studenţi ipotetici. Nu ştim care ne sunt exact studenţii.

Meditaţiile – Asta explică problema meditaţiilor, pentru că nu sunt corelate ciclurile de învăţare. Apoi, o altă explicaţie ţine de inechitatea din sistem, unde anumite şcoli sunt privilegiate. Părinţii ai căror elevi nu ajung la astfel de şcoli se gândesc că trebuie să îşi dea copiii la meditaţie pentru a fi în rând cu cei de la şcolile privilegiate. Iar acest complex creează o adevărată isterie în rândul părinţilor. Pentru profesori, meditaţiile sunt o industrie paralelă. Mie mi se pare un conflict de interese aici, atâta timp cât profesorii de la clasă sunt şi profesori în particular.

Stimulentele pentru profesori – Nu o să dispară niciodată pentru că suntem o societate balcanică. La noi peşcheşul face parte din cultura zil