Dan Petrescu vorbeşte despre influenţe, presiuni, tactică şi pasiune. El crede că doar fanii îi mai lipsesc Unirii ca să domine ani la rînd granzii din Liga I
Urziceniul e cel mai mic oraş care are o reprezentantă în grupele Ligii Campionilor. Dar fotbalul e filtrat cu aceeaşi pasiune ca la Madrid sau la Manchester. Mai sînt două zile pînă la debutul românilor, în Sevilla - Unirea.
Maşinile intră în parcare în viteză, ca pe un circuit de raliuri. Jucătorii şi-au terminat timpul liber şi vin la antrenament, unul după altul, par într-o coloană oficială. Cîteva maşini se opresc în faţa intrării, Cătălin Grigore are muzica la maxim, cîntă şi el, Bruno Fernandes, Maftei şi alţii rîd tare.
Dan Petrescu ajunge o dată cu ei, dar coboară şi merge direct în hotel. Zice "mă schimb repede şi vorbim". Revine din cameră cu o poză de la o conferinţă a antrenorilor, desfăşurată recent la Nyon. "Bursucul" stă în poză lîngă Ciro Ferrara, într-un grup din care mai fac parte, printre alţii, Ferguson, Wenger, Pellegrini, Leonardo.
- A fost acum vreo 10 zile, în Elveţia ...
- Şi ce s-a discutat acolo?
- Au fost mai multe subiecte. Spre exemplu, s-a luat în discuţie şi o problemă foarte gravă la noi: faptul că în presă vorbesc mai des proprietarii echipelor şi preşedinţii decît antrenorii. Am luat şi eu cuvîntul şi le-am zis că în România antrenorul nu are libertate. Singurul din Liga I care e liber se află la Urziceni. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar se ştie că ăia care vorbesc mult, ca mine, nu-şi găsesc de muncă în campionatul nostru.
- Miercuri debutaţi la Sevilla.Cum vi se pare grupa din Ligă?
- Am fost nervos după tragerea la sorţi, că s-a desfăşurat cu o zi înainte de meciul nostru cu Oţelul şi toţi jucătorii vorbeau numai despre Sevilla, Stuttgart, Rangers. Eu nici nu voiam s-o văd, da’ erau televiz
