Arădeanca luptă pentru cauza oamenilor cu probleme, pe care-i sprijină să se reintegreze în societate. PROFIL

Născut. 21 ianuarie 1987

Studii. Masterat în Educaţie Fizică şi Sport.

Experienţă. Sportivă, antrenoare.

Familie. Necăsătorită.

E alături de sportivii clubului „Temerarii” de trei ani. A jucat alături de ei baschet, atletism şi handbal, toate disciplinele practicându-le din fotoliul rulant, pentru că echipa „Temerarilor” e compusă din persoane cu dizabilităţi fizice, dar care au avut forţa s-o ia de la capăt, prin intermediul sportului.

Americanul Peter Arballo, un mare prieten al grupării arădene, i-a propus să devină antrenoare. „Din păcate, nu poţi primi calificativ în România pentru antrenor de baschet în fotoliu rulant. Dar am găsit o alternativă. Am intrat la un master pentru sport adaptat”, a explicat Mădălina.

Experienţe ce maturizează

Sportul e marea ei pasiune. Până să vină alături de CS Temerarii, şi-a făcut un nume în judo. Are în vitrină un titlu de vicecampioană naţională, în 2005, şi numeroase medalii câştigate la turnee internaţionale. N-a renunţat, alocându-şi încă timp şi pentru judo. Implicarea în lumea celor cu dizabilităţi a maturizat-o repede.

„Dacă mi s-ar întâmpla orice, sunt pregătită. Să ştii că poţi să mergi, să alergi, apoi se opreşte totul, îţi provoacă un şoc. Contează cum treci peste”, a apreciat tânăra, dedicată cauzei sportului în rândul oamenilor care sunt ţintuiţi într-un scaun cu rotile sau se confruntă cu probleme asemănătoare. „Sportul e, aici, un fel de kinetoterapie. Cine mai are grijă de corpul tău, dacă tu nu ai? Aşa ar trebui să gândească toţi”, a subliniat Mădălina, campioană a României cu formaţia arădeană, pe care a ajutat-o şi din teren, din fotoliul rulant. 

Şi-a propus să meargă pe aceeaşi linie, având alături câţiva sportivi