Campanie antidiscriminare
De ce nu merg copiii romi la şcoală? De ce nu sunt educaţi? De ce trăiesc unii ţigani în bordeie, aproape îngropaţi în pământ şi de ce fraţii lor, mai avuţi, îşi măsoară bogăţia în numărul turnuleţelor de pe acoperişurile vilelor? De ce unii fură, dar şi de ce sunt luaţi toţi „la pachet“ drept infractori? De ce cerşitul este astăzi meseria de bază, în vreme ce vechile lor tradiţii au fost aproape date uitării? De ce sunt huliţi de etnia majoritară, de români? Iar întrebările ar putea continua la infinit. Săptămâna trecută, o delegaţie formată din jurnalişti din presa centrală şi locală, reprezentanţi SPER - programul guvernamental Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă - şi lideri locali ai organizaţiilor pentru romi au descins în localităţi doljene şi cartiere craiovene în care populaţia majoritară este de etnie romă. Scopul? Acela de a răspunde la aceste întrebări, de a informa şi conştientiza populaţia despre realităţile comunităţilor de ţigani, obiectivul final fiind „accelerarea implementării Strategiei Naţionale de Îmbunătăţire a situaţiei romilor“ - aşa cum prevede Proiectul PHARE 2006.
Dacă în prima zi a fost vizitat satul ţiganilor cărămidari din Dolj, Lişteava, în cea de-a doua, vizita continuă cu un tur al comunităţilor de romi din Craiova.
Ziua a doua. Strada Râului, „la Canal“. Oprim microbuzul chiar în intersecţie, acolo unde încep casele cu pagode să se înşiruie de-o parte şi de alta a şanţului adânc şi plin de gunoaie. Soarele dogoreşte, făcând să sclipească tabla argintie de pe acoperişurile cu înflorituri bogate. La porţi, femei şi copii, toţi în haine tradiţionale, stau strânşi în grupuri pestriţe. Bărbaţi sunt puţini, majoritatea plecaţi la muncă - afaceri sau strâns de fier vechi, una dintre ocupaţiile principale în zonă, după cum ne lămureşte Alin Banu, preşedintele asociaţiei TRUST.
„Aic
