Creştinii ortodocsi au sărbătorit ieri una dintre cele mai importante sărbători dedicate Crucii, “Înălţarea Sfintei Cruci”. Sărbătoarea de ieri are o dublă semnificaţie, una istorică şi una spirituală. Din istorie aflăm că în secolul al IV-lea, împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare a fost trimisă de fiul său în Ierusalim, pentru a găsi Crucea pe care Mântuitorul Nostru a fost răstignit. Ea a găsit toate cele trei cruci şi printr-o minune i s-a arătat adevărata Cruce. Se spune că o femeie moartă a fost atinsă de crucea Mântuitorului şi a înviat, astfel s-a descoperit adevărata Cruce. În faţa acestei minuni, împărăteasa Elena şi toată suita sa s-au închinat Sfintei Cruci. La 14 septembrie anul 335, episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat Sfânta Cruce a Mântuitorului şi a arătat-o unei mari mulţimi de oameni veniţi la Ierusalim la vestea descoperirii Sfintei Cruci, astfel toată mulţimea s-a ânchinat şi a slăvit Crucea.

Partea spirituală este legată de faptul că Sfânta Cruce ne aminteşte de Răstignirea şi Învierea lui Iisus, şi de aceea ziua de ieri a fost una sobră în care creştinii au postit. După ce Hristos a propovăduit Evanghelia, săvârşind minuni, vindecând toată boala şi toată neputinţa din popor, alungând demoni şi înviind morţi, a venit ceasul ca prin Răstignirea Sa să elibereze omul de moarte. „Crucea lui Hristos“ semnifică iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de om, începutul noii legături între Părintele Ceresc şi om, iar lemnul ei ne aminteşte de pomul cunoaşterii binelui şi răului. “Crucea este simbolul creştinismului, este steagul biruinţei, un mare mister al credinţei care ne aminteşte de chinurile cumplite prin care a trecut Mântuitorul Nostru”, a spus protopopul de Târgu-Mureş, Gheorghe Nicolae Şincan.

Prin cruce “s-a distrus” moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, iar nouă ni s-a dat posibilitatea învierii şi a mântu