- Economic - nr. 377 / 15 Septembrie, 2009 In anii de dupa razboi, nici gand si nici vorba despre turism. A trecut timp pana cand acest cuvant a revenit in vocabularul activ. Cu greu, din camioane au fost facute un fel de dube cu care erau transportati calatorii, pe principalele drumuri ale tarii. Orasenii ieseau individual sau in grupuri restranse la iarba verde, si atat. Dupa 1960, a fost creata posibilitatea de a calatori cu trenul, individual sau in grup, cu bilete in circuit. Puteai sa faci mai multe intreruperi de 24 de ore sau chiar de cateva zile. Asa au inceput scolile si organizatiile de tineret sa organizeze excursii. Au mai trecut cativa ani pana a fost organizat Oficiul National de Turism, apoi Biroul de Turism pentru Tineret. Aceste oficii dispuneau de cateva autobuze de fabricatie romaneasca, dar ele au fost inlocuite treptat cu autocare silentioase din import. Se organizau excursii atat la nivel de scoli, cat si la nivel de clase. Generatia de sub 25 de ani nu are cum sa stie de trenuri sau de autobuze pline cu turisti, de cravate fluturand la geamuri, de cantece care rasunau peste vai. Nu toti copiii aveau bani pentru excursii, dar, prin scoli, se colecta maculatura, textile, sticle si, la inceput, chiar fier vechi. Banii incasati se pastrau in conturi la organizatiile de tineret. De acolo se suporta o parte din cheltuielile pentru transport. Excursiile aveau obiective stabilite din timp si urmareau consolidarea cunostintelor, ori se capatau cunostinte noi, folosite apoi in cadrul procesului instructiv. Dupa 1989, turismul, devenit traditional, a fost dat pe mana particularilor, care, aflam de la posturi tv, uneori ne fac de ras, mai ales peste hotare. In actuala etapa, turismul de stat are un caracter restrans, practicat de sus-pusii nostri, si se face cu bani grasi, adesea peste mari si tari indepartate. In fapt, de el beneficiaza poporul ro