România poate consuma, în următorii trei ani, fonduri europene în valoare de 30 de miliarde de euro, sumă imensă, care ar putea să susţină economia şi să reducă intensitatea cu care resimţim criza financiară. Bruxellesul a alocat pentru fonduri de coeziune 17,3 miliarde de euro şi încă 12,2 miliarde de euro destinate agriculturii şi dezvoltării rurale.

Banii sunt însă importanţi, pentru că ţara şi-ar moderniza infrastructura şi agricultura, iar firmele şi-ar putea deschide porţile pieţei europene. Din jocul cifrelor aflăm că, într-un caz ideal de absorbţie integrală a fondurilor europene, România ar putea înregistra, în 2013, un ritm de creştere a produsului intern brut (PIB) cu 15% mai ridicat decât în cazul scenariului fără finanţări. Capacitatea României de a absorbi fondurile europene este monitorizată de Comisia Europeană, iar un eşec ar putea diminua viitoarele alocări din partea Uniunii Europene. Când evaluează capacitatea de absorbţie a banilor europeni, Comisia trage şi o concluzie privind şansele ţării de a atrage investiţii străine directe. Pentru unele domenii, cum ar fi infrastructura rutieră sau mediul, nu par a exista alte resurse financiare pentru modernizare. Nu în ultimul rând, trebuie notat că guvernul şi-a alcătuit bugetul de stat pentru acest an luând în calcul şi fondurile pre- şi postaderare, care, împreună, acoperă 1,8% din PIB.

Experienţa primilor ani descrie însă un eşec, deoarece sumele care au intrat în ţară sunt vag compensate de cotizaţia României către UE. Incapacitatea de a accesa banii europeni l-a determinat pe guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, să-şi pună chiar întrebarea dacă n-ar fi mai util pentru România să poată folosi o parte din sumele alocate de UE pentru a-şi compensa datoria externă nou accesată. Este limpede că banii europeni sunt o resursă pe care România nu o poate risipi, astfel încât toţi act