Kim Clijsters şi-a dus pînă la capăt superba poveste de la New York, încununîndu-şi revenirea cu titlul de campioană

Dacă belgianca s-ar fi oprit în "sferturi" sau semifinale, întoarcerea ei la tenis, după mai bine de 2 ani de pauză, ar fi fost privită doar cu zîmbete politicoase. Ar fi primit eticheta de "încercare" şi încurajarea de a continua, în vederea unui deznodămînt fericit. Kim nu s-a oprit însă la jumătatea drumului. A intrat în acest turneu ca într-un vis şi l-a făcut să dureze. A primit un wild card şi l-a onorat perfect. A întîlnit jucătoare tari, surorile Williams, spre exemplu, şi le-a învins. Tenisul ei este complet, încîntător, mixtură inteligentă de forţă şi îndemînare, de ştiinţă şi experienţă. O alternativă interesantă la producţia de serie actuală din circuitul feminin, ce scoate la lumină fete care ţipă, lovesc mingea cu putere şi se simt derutate de o scurtă bine pusă.

Altceva decît în 2005

Kim are 26 de ani şi e povestea anului. A învins-o duminică în finală pe daneza Caroline Wozniacki cu 7-5, 6-3, nu fără un pic de dramă la mijloc. La final, parcă nu-şi credea ochilor. Atîtea lucruri se schimbaseră din 2005, cînd cucerea, tot la New York, primul şi singurul ei titlu de Mare Şlem dinainte de retragere. Şi totuşi, atîtea lucruri rămăseseră la fel. Acum, Clijsters i-a avut în tribună pe soţul ei, Brian Lynch, şi pe fiica lor de doar un an şi jumătate, Jada Ellie. A avut însă, la fel ca acum 4 ani, parte de aceeaşi atmosferă prietenoasă, de suportul unui public care a plăcut-o şi a apreciat-o mereu.

"Nu-mi vine să cred. Totul pare atît de ireal! La al treilea turneu de la revenire să cîştig al doilea meu titlu de Mare Şlem. Nu era în plan. Am venit aici pentru a mă obişnui iar cu atmosfera concursurilor majore, ca la anul să n-o iau iar de la capăt. A mers însă atît de repede", spunea Kim după finală.