» Fie ca e o scoala din centru, cu renumele ca-i buna, fie una mai modesta dinspre periferie, gandurile parintilor despre ce ar schimba acum, ca sa-si vada copiii fericiti in viitor, cand vor termina cu scoala, sunt aceleasi: ori tara de resedinta, ori haosul care domneste in Romania. Difera doar nuantele de negru in care vad lucrurile.
» "Mai e timp sa se schimbe ceva", spun cu un optimism sovaielnic parintii de langa Unirii. Parca s-au saturat, dar mai dau o sansa Romaniei, desi celor mai multi strainatatea le pare drumul de urmat pentru copiii lor. In Rahova, nu prea incap discutii despre burse in strainatate. Sperantele par sa fi murit pentru niste mame pe care criza le-a pus sa-si caute de munca: "Am pleca si noi, nu doar copiii".
In harmalaia primei zile de scoala, la careu, parintii sunt utili pentru copii doar ca suport pentru buchetele de flori si pentru ghiozdanele prea grele. I-ar incomoda in imbratisarile explozive, care trebuie sa compenseze pauza de trei luni in care nu si-au vazut colegii, in discutiile secretoase dintre fete sau in harjonelile baietesti care ridica praful de prin colturile nematurate ale curtii.
In centrul Bucurestiului, langa Unirii, la scoala 79 despre care esti asigurat complice ca "e cea mai buna din zona", parintii celor care tocmai au intrat in clasa a V-a susotesc. Asteapta un final al discursului doamnei directoare, cu citate din Vlahuta si povesti cu ecuatii descoperite de te miri ce academician. Lipiti de ziduri, sub ghirlandele de baloane cu McDonald’s, isi privesc copiii. "Suntem la mijloc, intr-a cincea.
E inca prea devreme sa ne decidem ce speram pentru viitor. Mai e timp sa se schimbe ceva", spune Cornel Ivan cand il intrebi cum isi vede copilul iesit de pe bancile scolii in haosul vietii de zi cu zi romanesti. Asta pare sa-l deranjeze cel mai mult pe domnul Marian, si el tata de a V-a.
