Programul ştiinţific de alimentaţie raţională în România socialistă. În anii ‘80, una dintre imaginile urbane simbol al României comuniste era coada la alimente, consecinţă a Programului ştiinţific de alimentaţie raţională.

Programul de alimentaţie raţională nu este o noutate a regimului comunist românesc. Norme de alimentaţie raţională, după criterii medicale, bazate pe indicatori de vârstă, gen, profesie, consum energetic, stare fiziologică ş.a.m.d., fuseseră elaborate încă din 1964. Programul implementat în anii ’80 a fost văzut de către regimul comunist ca o necesitate a momentului deoarece vechile norme erau considerate depăşite sub raport ştiinţific. Pentru a realiza acest obiectiv, conducerea statului a apelat la cadre medicale (specializate în nutriţie, boli metabolice etc.), persoane din ministerele agriculturii sau industriei alimentare.

Au fost implicate, de asemenea, media comuniste, sistemul de învăţământ, sindicatele şi alte organizaţii de masă, politice sau obşteşti. Practic, pentru o alimentare raţională a societăţii, statul comunist a pus în mişcare un uriaş aparat de elaborare, propagandă şi implementare a programului care se dorea a corespunde „noilor realităţi“. Desigur, totul avea legătură cu situaţia economică la zi. Dacă statisticile oficiale vorbeau de un progres economic general şi constant, realitatea curentă era aceea a unei economii sufocate de ambiţia de a plăti datoriile externe şi proiectele megalomanice şi costisitoare ale dictatorului.

Pregătirea noului Program a început încă din a doua parte a anilor ’70. În 1976 ministrul Sănătăţii (Nicolae Nicolaescu) propunea chiar o comisie de specialitate care să elaboreze normele de alimentaţie raţională. În fruntea acestei comisii se regăsea prof. dr. Iulian Mincu – şeful disciplinei de nutriţie şi boli metabolice IMF Bucureşti, director al Centrului de Nutriţie şi Boli Met