Toată lumea se gândeşte la bani, normal. Legea salarizării unice a avut darul să antagonizeze profesorii cu judecătorii, doctorii cu poliţiştii şi funcţionarii. Te şi întrebi de ce se încăpăţânează guvernul Boc să intre la bătaie cu o asemenea lege, de care toată lumea va fi nemulţumită, motivul psihozei fiind gândul că alţii au căpătat mai mult. Până acum, guvernele s-au obişnuit să rostogolească spre viitor orice chestiune controversată. Din cauza asta au şi mers reformele atât de încet. Politicienii se feresc ca dracul de tămâie de tot ce îi poate face nepopulari. Grija lor de a nu pierde voturi, imagine, prestigiu îi obligă să se ţină de o parte. Să vorbească în dodii şi, în general, să nu se amestece în lucruri conflictuale, dificile, care să îi arunce în certuri. Alţii adoptă altă tactică. Anume, de a declanşa din te miri ce scandaluri. Sunt toată ziua moţ la televizor, au păreri despre orice, chiar dacă nu se pricep. Se supraexpun, ni se bagă pe gât şi în ochi. Nu contează, să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe, şi aceştia evită chestiunile sensibile, cu costuri sociale, politice şi de imagine. De fapt, nu au nimic de zis chiar dacă sunt contra cuiva, resping o lege, se opun cu vehemenţă. Ei se hrănesc din scandaluri, din vociferări, din ba pe-a mă-tii, din luatu-n gură cu diverşi preopinenţi. Dar nu înseamnă neapărat că aceştia ar fi mai fermi şi doresc să schimbe lucrurile. Este numai o aparenţă. De fapt, şi ei reduc problema la persoana lor şi dau o glazură de mahala oricărei intervenţii. Succesul e asigurat, ziarele reproduc replicile piperate întotdeauna, televiziunile se grăbesc să fie prezente cu camera la gura certăreţului etc. Dar nicăieri în aceste dispute nu se întrevede o soluţie. Ca şi cei care se feresc să nimerească în toiul unui scandal, şi scandalagiii sunt pe alături. Tehnica lor este de a înlocui dezbaterea reală, la care, oricum, mental şi pr