Prietenii îmi spun că ar trebui să încep să scriu necrologuri, căci de câţiva ani încoace, o dată la câteva luni, dau mesaje în care anunţ cu o imensă durere morţile unor oameni mari.

Ei sunt aceia care s-au născut pentru a conta în vieţile celorlalţi şi de multe ori, deşi aflaţi în lumina reflectoarelor, se retrag de fapt undeva în spate, se pun pe locul doi şi ne dau tot ce au mai bun, în schimbul unor aplauze, unor zâmbete, unor cuvinte blânde.

Nu cer niciodată mai mult de atât.

Ironia crudă e că tocmai ei, cei care au trăit pentru a dărui bucurie, mor la fel de singuri, sau poate chiar mai singuri decât restul oamenilor.

Cortina cade pe neprevăzute, întunecată şi grea, pentru ultima oară, de data asta fără aplauze şi zâmbete largi.

Cei mai mulţi se duc discret şi refuză să lase să se vadă suferinţele pe care le îndură.

Acum a venit rândul lui Nicu Constantin, unul dintre cele mai cunoscute personaje din sfera comediei româneşti, să părăsească această lume, răpus de o boală cu care se lupta de ceva luni încoace.

Un tip absolut inconfundabil, cu ai săi ochelari cu dioptrii mari ("ochelarii miraculoşi"), sensibil, fermecător şi autoironic, Nicu Constantin a fost un actor extrem de îndrăgit de către publicul larg de toate vârstele.

("A fost" - este teribil de greu să pomeneşti pentru prima dată o persoană la trecut - sentimentul de "rupere" seamănă perfect cu acela pe care-l simţi atunci când auzi bolovani de pământ lovind lemnul coşciugului şi uneori îmi doresc doar să putem opri timpul în loc pentru ca ei să ne rămână întotdeauna alături, ei, cei mai puţin egoişti dintre noi toţi).

Dar ce ştim de fapt despre Nicu Constantin?

Ştim că a jucat în mii de spectacole, în principal la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", că a fost căsătorit timp de 25 de ani cu Mândiţa Constant