A hotarat sa devina dansator la opt ani, dupa ce a vazut un musical care avea, ca personaje, travestiti deghizati in femei. Danseaza sase ore pe zi si crede ca aptitudinile fizice conteaza, dar ca trebui sa fii creativ si sa ai un suflet de artist. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, Olivier Lucea a vorbit despre ceea ce-l motiveaza, despre bucuria de a dansa si despre intalnirea cu publicul roman. Les Ballet de Monte-Carlo va aduce aproape 50 de dansatori la TNB, pe 19 si 20 septembrie, cu ocazia spectacolului La Belle (Frumoasa din padurea adormita).
Olivier Lucea s-a nascut la Bayonne. Isi incepe formarea ca dansator, in 1986. Urmeaza Scoala de Balet din Hamburg. Din 1991 este angajat, in calitate de solist, pe langa companii ca Dusseldorf Opemhaus, Zurich Opemhaus, Munich Staatsballet, Compania Nacional de Danza din Madrid, pentru ca in 2001 sa se alature Companiei de Balet din Monte-Carlo.
Olivier, de ce dansul? De ce ai ales dansul atunci cand a trebuit sa faci o alegere?
E o poveste lunga. La varsta de opt ani, am vazut la televizor un musical, se numea Rocky Horror Picture Show. Imi amintesc ca eram cu parintii. In musical erau si personaje de travestiti deghizati in femei. Cand le-am spus mamei si tatei: "Iata ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare”, s-au uitat unul la altul, a fost ciudat pentru ei.
Dar, odata cu trecerea timpului, au inteles ca este vorba de un univers artistic, asa ca m-au intrebat: "Vrei sa dansezi?” si le-am raspuns: "Da, vreau”. Asa ca iata-ma la primul meu curs de dans, unde eram in elementul meu, pentru ca asta voiam sa fac in viata.
Sa intelegem de aici ca parintii tai nu sunt dansatori?
Nu, nu au nici o tangenta cu acest domeniu. Tata este pasionat de pictura, poate de aici am mostenit latura artistica, dar in rest nu exista nici o legatura cu muzica sau dansul. A fost o do
