Uitate în lăzile de zestre ale bunicilor, borangicul, lâna, bumbacul, inul, cânepa ori şfoara prind acum contur în mâinile iscusite ale ţesătoarei Centrului de Creaţie, Rădiţa Lascu.

Din nişte ghemotoace uitate prin cotloanele întunecate se transformă în ştergare unicate, chindee deosebite, marame pline de istorie sau feţe de masă tradiţionale. Rădiţa Lascu pune pasiune în fiecare lucru pe care îl face şi se consideră o norocoasă pentru că Dumnezu i-a permis să facă ceea ce îi place.

Iubeşte tot ce creează, obiectele ei prin viaţă, au o poveste şi chiar un nume. Îşi aminteşte amuzată de primele produse pe care le-a făcut. „Au fost nişte ştergare în stil ardelenesc, aşa am învăţat la curs de la meşterul popular Rodica Ispas. Dar într-o zi doamna director Maria Puşcaciu ne-a adus-o la atelier pe tanti Aneta Roadevin, meşter popular cu atestat. Când a văzut tanti că lucrăm în stilul ardelenesc a început să arunce cât colo cu toată munculiţa noastră”, povesteşte zâmbind Rădiţa.

Neînţelegând prea bine ce vrea de fapt tanti Aneta la acel moment, Rădiţa se uita plină de uimire cum munca ei zbura prin atelier. „Au urmat aproximativ 20 de minute în care ne-a arătat câte ceva din zona noastră etnografică. Ea a încercat de fapt să ne facă să lucrăm în stiulul nostru şi nu al altora. Tot ce ştim acum îi datorăm lui tanti Aneta”, spune Rădiţa înceţoşindui-se ochii pentru că tanti Aneta Roadevin nu mai este printre noi.

Pentru că aveau ştergare mai frumuoase, Timişoara nu le-a mai dat fire

Pentru a cunoaşte îndeaproape zona etnografică a Brăilei, Rădiţa Lascu nu s-a lăsat până nu a epuizat toate cărţile de specialitate de la bilioteca publică. „În orice târg mergem noi frapăm, stilul brăilean este suav, delicat şi plin de şarm”, punctează Rădiţa.

Din mâinile ei ies numai produse autentice, însă a atras nu doar cuvinte de laudă ci şi antipa