În urmă cu 20 de ani, la 15 septembrie 1989, nava "Mogoşoaia" a fost scoasă din apele învolburate ale Dunării. Cinci zile de disperare pentru familii. În sfârşit, puteau să-şi găsească morţii şi să-i îngroape creştineşte. Aşteptarea a fost teribilă. Uitându-mă în urmă, îmi vine să cred că nenorocirea fusese parcă însoţită de câteva semne premonitoare.
Curgea apa... Ajunsese până la parterul blocului de pe Siderurgiştilor ea, apa, care se oprea de atâtea ori pe zi şi pe care o vedeam mai mult în sticle şi bidoane, decât la robinet.
Se inundaseră vecinii de la etajul al II-lea. În limbajul nostru de la şotron, "s-a inundat Ionela", căci aşa o chema pe fetiţa familiei. Pentru adulţii din bloc, speriaţi că apa le strică zugrăveala de prin apartamente, se inundaseră "alde Hodorogea".
Ionela, care se pregătea să intre la şcoală în acel an, era însă la bunici. Nici Ioniţă, capul familiei, nu era acasă. Dovadă că la un moment dat a apărut şi a început să bată tare în uşă, după ce încercase cu cheia şi văzuse că era blocată pe dinăutru.
"Lili, Lili"... Dar Lili, soţia, care venise din tura de noapte şi adormise fără să mai verifice robinetele, nu se trezea.
Într-un târziu, după multe strigăte, bătăi în uşă şi câte un "Dumnezeii tăi, Lili, cu apa ta cu tot", uşa s-a deschis.
În blocul de pe Siderurgiştilor, din Galaţi, aşa începea a doua săptămână a lui septembrie 1989.
Ioniţă era electrician şi lucra pe "Mogoşoaia" de vreo jumătate de an. Plecase din Combinatul Siderurgic, unde accidentele se ţineau lanţ, la "mai bine".
10 septembrie, dimineaţa
"În jurul orei 7:40, când îmbarcarea pasagerilor începuse, m-am dus la schela unde era comandantul şi marinarul de serviciu. Tot acolo l-am văzut şi pe ofiţerul de la căpitănie stând de vorbă cu comandantul şi cu secund
