Fondul Monetar International a fost unul dintre putinii beneficiari ai crizei economice globale. Cu numai doi ani in urma, FMI isi vedea restransa ponderea, iar voci autorizate se intrebau daca nu cumva ar trebui chiar dizolvat. De atunci, cererea pentru imprumuturi de la FMI a luat amploare. Membrii Fondului au convenit asupra unei triplari a resurselor si au autorizat strangerea de sume suplimentare prin vanzarea de obligatiuni proprii. La FMI atmosfera e cea a unui furnicar. Dar criza nu va dura la nesfarsit. Criticii nu au disparut cu totul, ei au amutit doar temporar. si pentru ca nu isi defineste rolul, FMI da apa la moara atitudinilor critice – e momentul sa opereze aceasta definire, cat timp se mai bucura de simpatie in lume.
Rolul primordial al Fondului este sa asiste statele care, ca rezultat al politicilor interne, trec printr-o criza a balantei de plati. Guvernelor respective nu le ramane alta solutie decat sa se imprumute de la FMI. Pentru a-si asigura resursele – adica pentru a merge la sigur ca actionarii sai isi primesc banii inapoi –, institutia trebuie sa ceara apoi solicitantilor de imprumuturi o serie de ajustari dureroase.
Problema este ca Fondul a cedat retoricii criticilor sai prin acceptarea "indulcirii" conditiilor de creditare. De fapt, acolo unde dezechilibrele structurale sunt sursa problemei, FMI ar trebui in continuare sa impuna masuri de ajustare structurala drept conditie pentru imprumuturi. In efortul sau de a castiga amici si influenta, FMI a cedat la acest capitol, iar rezultatul a fost ca a indus o stare inutila de confuzie.
Un al doilea rol al FMI este cel de rezerva financiara globala. Statele acumuleaza mari rezerve pentru a se asigura impotriva unor socuri, dar aceasta practica este costisitoare pentru economiile sarace, care ar putea folosi aceste resurse pentru investitii si consum. Din pacate,
