Un conflict la vârf al ultimilor ani, în lumea teatrului, este pe cale să se stingă. Ion Caramitru şi Andrei Şerban s-au întâlnit în această vară pentru a găsi soluţii de reconciliere. Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, ne-a declarat în exclusivitate că regizorul Andrei Şerban poate monta oricând la instituţia bucureşteană. Domnule Ion Caramitru, aţi deschis stagiunea cu „Toţi fiii mei“, la Sala Mare, spectacol pe care l-aţi regizat. Cât de ambiţioasă este această montare?

Eu aş zice că este foarte ambiţioasă şi are mai multe conotaţii de acest gen. Este un text celebru, care a făcut istorie şi care a primit la vremea respectivă premii importante, în Statele Unite ale Americii. Este un text de conjunctură istorică şi politică. A fost scris imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, din care SUA au ieşit învingătoare.

Premiera absolută a avut loc în 1947. Imediat după 1948 a fost reprezentată şi la Bucureşti, la Teatrul Naţional, la vremea aceea, în scenografia lui Liviu Ciulei. Este un amănunt nu lipsit de importanţă. Apoi a făcut istorie şi în alte ţări. De atunci, acest text nu a mai fost jucat în România.

Nu-mi imaginez de ce. L-am redescoperit. Eu sunt un admirator al literaturii dramatice a lui Arthur Miller, un autor remarcabil nu numai prin acuitatea observaţiei psihologice şi conjunctural-istorice, cât şi prin dărnicia faţă de actori, pentru că le oferă partituri excepţionale. Şi în acest text, ca în toate ale lui, nu există rol care să nu ofere şanse de vizibilitate maximă pentru actorii care îl interpretează.

Este o piesă care vorbeşte despre interesele personale, despre interesele egoiste şi mercantile pe care oamenii de afaceri le pun în faţa intereselor publice. În piesă este vorba despre îmbogăţirea unui industriaş american, furnizor al aviaţiei americane