Când am dat publicităţii informaţia primită de la poliţie cu privire la scandalul de pe str. Mihai Eminescu, am crezut că este vorba despre o bătaie între nişte golănaşi de centru, fără orizont, fără ocupaţie. Nişte cocalari care s-au certat pentru o piţipoancă şi au ţinut să-şi demonstreze unul altuia care-i mai cocoş.

Din nefericire, conflictul spontan, aşa cum este titulatura poliţienească, a degenerat în bătaie şi-n urma agresiunii unul dintre tineri a ajuns la spital, a intrat în comă şi-apoi, Slavă Domnului, şi-a revenit. Iniţial, reacţia vehementă a poliţiei, de identificare, prindere şi încarcerare a doi posibili agresori, mi s-a părut exemplară. Ulterior, însă, ziarul a primit numeroase sesizări de la martori la eveniment, care-au arătat că situaţia reală nu a fost chiar aşa. Că, de fapt, victima ar fi dat prima oară cu pumnul, că, de fapt, cei doi tineri s-ar fi apărat, iar agresorii nu s-au aşteptat la o ripostă din partea lor. Nu e de mirare câtă vreme ambii au preocupări artistice, unul este pasionat de actorie, celălalt de grafică, ambii sunt studenţi, şi din câte susţin rudele, n-au fost niciodată implicaţi în bătăi sau scandaluri. Cu toate acestea, au fost arestaţi. Cu toate acestea, cei doi tineri aflaţi la început de drum, cu un trecut fără nicio pată penală, trăiesc în aceste zile îngrozitoarea experienţă de a fi încarcerat în arestul Poliţiei. Drama acestor tineri m-a cutremurat. De ce? Pentru că străzile Brăilei sunt populate de inşi care merg şi atacă în haită, fără motiv, doar pentru că li se pune pata pe vreun tânăr care are plete sau poartă un tricou cu "Metallica" sau nu dă "Baftă" ori pare figurant sau este însoţit de o fată prea frumoasă. Multe fapte de acest gen nu ajung, însă, pe masa anchetatorilor. Pentru că mulţi dintre tinerii umiliţi cu un pumn sau un şut în fund, buzunăriţi sau hărţuiţi pe stradă nu reclamă la Poliţie, de fri