Pentru curatori şi galerişti, cota de piaţă şi vizibilitatea artiştilor sunt o trambulină eficientă, dar cu două tăişuri, iar mulţi dintre pictorii tineri deja impuşi s-au plictisit de discursul celebrităţii. Victor Man, Adrian Ghenie, Şerban Savu, Gili Mocanu, Mona Vătămanu&Florin Tudor sunt câţiva dintre artiştii tineri care desenează live harta picturii contemporane. Lumea coagulată în jurul artelor practicate în România – de la curatori până la galerişti - se fereşte să facă topuri, dat fiind faptul că acest domeniu se sustrage parametrilor imediat cuantificabili, iar piaţa autohtonă rămâne în continuare mai mult sau mai puţin artificială.
Chiar dacă valoarea de piaţă a lucrărilor propuse de artiştii contemporani români, de cele mai multe ori evaluată în contextul mai larg, internaţional, rămâne o chestiune înrudită cu tabuul, există, fără îndoială, destule repere care racordează scena locală la circuitul global. Pe fondul unei reveniri în forţă a picturii, derulate în ultimii ani în mai toate centrele care construiesc scena artelor contemporane, mulţi artişti români tineri continuă să se afirme la adăpost de tarele unui peisaj local deficitar la multe niveluri.
„Pictura trebuie să fie profundă, nu doar profitabilă“
„De mai mult de o sută de ani se tot vorbeşte de sfârşitul picturii. Relaţia cu pictura a devenit confuză, iar plăcerea cu care de obicei te gândeşti la pictură a devenit suspectă. Pictura nu mai poate fi redusă la câteva elemente, la legi şi convenţii, la predicţiile vizuale sau la logica interioară. Pictura nu mai este un act personal, simplu. Pictura dezvoltă un narcisism pur. Pictura este tot mai des structurată după ierarhii nebuloase şi adesea contradictorii privind faima şi credibilitatea notei de plată“, crede Liviana Dan, curator al Galeriei de Artă Contemporană de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
