Azi în toate tarile „batrânului continent” se celebreaza „Ziua europeana de prim ajutor”, desemnata în anul 2000 de catre forurile coordonatoare ale „Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie” pentru a atrage atentia, prin manifestarile organizate în aceasta zi, asupra importantei cunoasterii regulilor de acordare a primului ajutor în actiunile de salvare a persoanelor aflate în primejdie.
Prilejul este unul cât se poate de potrivit pentru a reflecta pe marginea sistemului de acordare a primului ajutor de la noi din tara. Îmi amintesc, copil fiind, cum era înainte de 1989 atunci când chemai o salvare la tine acasa, în caz de urgenta. Nu aveai certitudinea ca ambulanta ajunge în timp util, iar atunci când aceasta sosea la vreme, te simteai ca la o loterie. Cu propria viata. Puteai sa o mierlesti bine mersi din cauza dotarii precare a salvatorilor…
Noroc ca la acea vreme, un tânar pe nume Raed Arafat intentiona sa revolutioneze sistemul. Sa schimbe ceva în bine. Astfel, în 1990, sub egida Clinicii de Anestezie Terapie Intensiva a început experimentarea sistemului de urgenta european intitulat Serviciul Mobil de Urgenta si Reanimare. Pe scurt, SMUR. Nu a fost usor, mai ales ca serviciul functiona pe baza de voluntariat, iar piedicile si sicanele n-au fost deloc putine. Oamenii si-au vazut însa de treaba si în 1993 SMUR a devenit Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare. Adica SMURD. Care a început sa fie implementat, încet dar sigur, în toata tara, devenind în prezent un brand national când vine vorba despre acordarea primului ajutor.
Desigur, ascensiunea SMURD a însemnat si profesionalizarea serviciilor de la Ambulanta, nevoita sa tina pasul cu schimbarea.
De ziua lor, nu pot decât sa le transmit „îngerilor salvatori” de la SMURD, Ambulanta si Crucea Rosie sa o tina tot asa, pe drumul cel bun. La multi ani, sal
