Au trecut peste cinci ani şi ştiţi ce face autorul „jafului secolului“? E bine-mersi, în libertate. Dacă mai există român care să se îndoiască de prăbuşirea statului prin implozie lentă îi sugerez să se delecteze cu filmul jafului de ieri din Pasul Gutâi. Râsu’-plânsu’, nu alta! Auziţi dumneavoastră, să-i încuie hoţii în maşina blindată pe păzitorii banilor, ş-apoi s-o taie la sănătoasa cu cash-ul prin codrii din Maramu’! Haios de trist! Riscăm să intrăm în depresie dacă ne gândim că întâmplarea nu-i tocmai ştirea anului. Doar de la începutul verii încoace am auzit ba de benzinării atacate cu arma la tâmplă, ba de bănci violate, ba de case valutare, de amanet sau de bijuterii lăsate cu inventarul incomplet, ba de bancomate ochite, cărate în spinare sau pur şi simplu golite de profesionişti ai codului PIN.

Atenţie, vorbim de multe jafuri armate! Şi nu-ţi trebuie expertiză prin ungherele şi buncărele FBI ca să-ţi dai seama că România devine atracţia turistică „nr. 1“ a Europei pentru amatorii genului. Există două ingrediente care fac acest tărâm strămoşesc cu totul şi cu totul special. Întoarcerea în patria-mumă a băieţilor răi, căliţi în meciul greu cu autorităţile din Occident, şi starea de blegeală, dublată de complicitatea cu liderii bandelor de infractori, care înmoaie treptat instituţiile plătite din banul nostru să bage frica-n duşmanii legii. Deasupra, o armată de politicieni damblagiţi de certuri, lacomi întru servirea clientelei de partid, loviţi de impotenţă managerială, dar tot mai ahtiaţi după imaginea de virili ai micul ecran (felicitări ministrului de Interne Nica pentru desele apariţii televizate privind ştirile cu traficanţi de droguri şi alte  „elemente infracţionale“!).

Ca ţară, deţinem patentul miraculos al şubrezirii instituţiilor chemate să asigure ordinea şi siguranţa publică. Cum reuşim? Iată doar o explicaţie. Mai ţi