Coaliţia guvernamentală PSD - PD-L este plină de contradicţii. În primele opt luni de guvernare socialo-democrato-libelară, măsurile impuse prin diverse normative par a fi luate după cum bate vântul.

Venirea la putere a social-democraţilor şi democrat-liberalilor s-a izbit de un prim obstacol: cum să-şi impună oamenii în funcţiile de conducere din teritoriu. Predecesorii lor, liberalii, beneficiind de statutul de funcţionar public, au fost mai norocoşi. Asta s-a materializat prin menţinerea lor, pentru perioade destul de lungi, pe posturile râvnite de cei ajunşi la putere în iarna anului trecut. Însă, pentru a nu li se sabota programul de guvernare, minţile luminate din PSD şi PD-L au găsit modalitatea prin care să scape de penelişti.

Prima „mutare" a venit o dată cu schimbarea reprezentanţilor Guvernului în teritoriu. Prevalându-se de posibilitatea legală de a-i retrograda pe prefecţii şi subprefecţii PNL, aceştia au fost desemnaţi inspectori guvernamentali. Locurile libere au fost rapid ocupate de pesedişti şi pedelişti „acreditaţi" din punct de vedere politic. Aşadar, politizarea a câştigat primul punct în bătălia cu depolitizarea.

Cucerirea altor „redute" a determinat şi apariţia OUG 37/2009, prin care la conducerea instituţiilor deconcentrate din teritoriu au apărut directorii coordonatori şi directorii coordonatori adjuncţi, toţi pesedişti sau pedelişti, iar liberalii au fost nevoiţi să cedeze posturile respective. Şi în acest caz s-a optat pentru politizare. Noii directori, membri ai PSD sau PD-L, au trecut cu brio „testările" privind capacităţile lor manageriale şi au semnat contracte de management pe durata a patru ani, exact perioada unui mandat de guvernare. Şi uite aşa, politizarea a mai câştigat un punct în defavoarea depolitizării.

Dar bătălia nu s-a încheiat. Chiar asistăm la schimbarea unor reguli, total diferite, în timp