"Îndată după primul război mondial, pentru marele public, în sufletul căruia mai dăinuia o undă de semănătorism, Minulescu reprezenta o răsunătoare insurecţie artistică. A nu mai cânta în reuniuni de domni şi de cucoane, «Pocnind din bici pe lângă boi», ci «Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine, dar fiindcă azi mi te dai toată...» însemna o revoluţie a gustului şi o schimbare de mentalitate, pe care mulţi le aplaudau, cu iluzia că pun piciorul pe un tărâm necunoscut". (Geo Bogza, "Ca să fii om întreg", Ed. Cartea Românească, 1984)
Ion Minulescu (n.1881-m.1944) şi-a petrecut copilăria la Slatina, iar studiile primare şi liceale le-a urmat la Piteşti până în clasa a VI-a, când a rămas corigent la limba română.
S-a înscris apoi la un liceu particular din Bucureşti, dându-şi bacalaureatul în 1899. A intrat la Facultatea de Drept din Bucureşti, unde a fost student un singur semestru, iar în 1900 pleacă la Paris. Fascinat de Oraşul Luminilor, cunoaşte boema cafenelelor literare, întâlneşte artişti, scriitori şi ziarişti ai timpului, citeşte pe rupte literatură simbolistă şi decadentă, dar se întoarce în ţară în 1905, fără a-şi fi terminat studiile.
INCORIGIBILUL BOEM...
Primele romanţe îi apar încă din 1906 în gazetele literare, urmând ca în 1908 să debuteze editorial cu volumul ,,Romanţe pentru mai târziu" (la Editura Librăriei "Leon Alcalay", cu o copertă semnată de Iosif Iser), an în care debutează şi ca prozator cu volumul "Casa cu geamurile portocalii".
"Nu se stinsese ecoul poeziilor cântăreţului Ardealului, Octavian Goga, când apăru în cafenelele bucureştene Ion Minulescu, un bărbat tânăr, robust, cu barba roşie, cu ochelari, purtând şapcă, vorbind zgomotos, gesticulând familiar." (Victor Eftimiu, E.P.L., 1965). Tânărul Minulescu era la vremea aceea un animator al cafenelelor literare, mai
