» Pentru evolutiile recente, optimistii cred in ajustarea prin curs a dezechilibrelor bugetare, BNR da vina pe speculatori, iar cunoscatorii – pe modul de calcul al accizelor.

» Pe termen mediu, reducerea diferentialului de dobanda si diminuarea remiterilor "capsunarilor" sunt hopuri pe care moneda nationala le va trece cu greu.

"Nu cred in bani, dar cred in diferenta dintre valute", spunea un clasic in viata, iar in prima jumatate a lunii septembrie diferenta dintre euro si leu tinde sa se adanceasca din nou. Cum BNR a cheltuit pana acum cateva miliarde din imprumutul extern doar pentru a mentine cursul in intervalul 4,2-4,25 lei/euro, lipsa de reactie a bancii centrale din ultimele zile surprinde (luni, euro se apropiase de 4,29 lei pe piata interbancara). Mai ales ca ne apropiem de o zona sensibila, campania electorala reprezentand, de regula, o oaza de stabilitate pentru leu. Ce-i drept, in ultimii 13 ani, doar in 2004 leul n-a platit scump prin ajustari postelectorale mentinerea artificiala la un raport nemeritat fata de euro. De ce ar lasa BNR leul din mana tocmai acum? O posibila explicatie vine din zona guvernamentala.

Confruntat cu un val de proteste si facand traditionalii pasi inapoi in an electoral, Executivul pare incapabil sa taie in carne vie pentru reducerea cheltuielilor din sectorul bugetar. Or, daca ajustarea reala a acestuia pare o misiune imposibila, cursul de schimb ar putea regla o parte din dezechilibrele acumulate in economie, chiar daca devalorizarea leului ar lovi si in salariatii sectorului privat, singurul care a raspuns provocarilor crizei prin reducere de costuri si de personal. E posibil ca deprecierea leului sa bata saua pentru ca sindicatele sa inteleaga ca, salvandu-si salariul nominal, pot pierde in ceea ce priveste puterea de cumparare in euro. Nu ne-am miza insa toti banii pe acest argument